Parteneri

Organizator
Co-organizator
Co-finanțat de
Sponsori principali
Parteneri instituționali
Sprijinim

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.

Proiect realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Timișoara și al Consiliului Local Timișoara

Interviu

Suzana Dan

Suzana Dan: „De ce sunt obiectele astea în viața mea?”

Este unul dintre cei mai cunoscuți artiști plastici din România și inițiatoare a Nopții Albe a Galeriilor, un eveniment care tot crește din 2007 încoace. În cadrul expoziției Despre Locuire, Suzana Dan le propune vizitatorilor o discuție despre relația lor cu obiectele adesea invizibile ce ne înconjoară.

Vlad Odobescu: Ce experiență le propui vizitatorilor?

Suzana Dan: Le propun o experiență personală, relația mea cu obiectele „balast” pe care le adunăm în jurul nostru și cu care ne ocupăm un procent mai mult sau mai puțin considerabil din spațiul locuibil sau chiar și spațiul de muncă.

Cum ai ajuns la această soluție?

Totul a început cu o provocare la care am răspuns cu mult entuziasm, dar care s-a dovedit a fi în final mai complexă și cu un impact asupra mea mai mare decât dacă mă urcam pe canapeaua psihologului. Iar acest lucru s-a întâmplat probabil pentru că o dată ce am început să le caut și să le adun din toate colțurile casei, am descoperit câteva lucruri care cred că mi-au oferit un răspuns la întrebarea „de ce sunt obiectele astea în viața mea?”. Altfel mă mulțumeam să le adun pur și simplu în expoziție într-un display care sigur ar fi fost ceva exotic în conținutul lui. Ori eu am preferat să le găsesc lor o justificare pentru care sunt lipite de existența mea iar răspunsul pe scurt este: pentru că sunt drăguțe. Iar drăguțul asta are și el o explicație la rândul sau în textul care însoțește acest mic proiect.

Ce înseamnă pentru tine un loc bun de locuit?

Un loc bun îl percep că pe un loc care să aibă necesitățile „basic”. Deci o celulă în care să ai spațiu unde să lucrezi, să îți petreci timpul liber, să dormi, să îți depozitezi lucrurile fără să îți cadă în cap, să ai unde să îți pregătești hrană și unde să îți asiguri condițiile unui trai curat și nu în ultimul rând (asta dacă nu cumva în primul și în primul rând) care să aibă surse generoase de lumină naturală și cât mai multă natură în jur. Ăsta este un loc bun de locuit.

Un loc ideal… Aici deja intrăm pe domeniul ăla în care visăm palate. Eu când eram mică visam că o să am un palat identic cu clădirea gării din Brașov. Pot să îți spun că sala centrală era sala de bal și mă vedeam cum cobor pe scările alea largi într-o crinolină din’aia barocă îngrozitoare și că afară în zona peroanelor era o peluza imensă și avea în mijloc un lac cu lebede. Fiecare cu palatul lui… Și da, odată cu vârsta am ajuns la concluzia înțeleaptă că un loc bun de locuit este de preferat unui palat, oricum ar fi el. Chiar și în vis, fiindcă în realitate nici vorbă să am șansa să devin vreodată proprietara gării din Brașov. Fiindcă în fond cred că fiecare dintre noi nu își dorește decât acea „room of one’s own” în care dacă avem șansa să ne regăsim și să ne putem echilibra propriile vieți pentru a face față în continuare urgiilor „de-afară”, este suficient, este bine.


Expoziția Despre Locuire este un proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finațării.