Cătălin Crețu și Ideilagram propun explorarea vieții de la bloc prin sunete
Cătălin Crețu e compozitor, interesat mai ales de cercetarea și scrierea muzicii electronice. Are dublă pregătire: atât în domeniul ingineriei (e absolvent al Universității Tehnice din Petroșani) cât și al muzicii, ca absolvent al Universității Naționale de Muzică din București. Ideilagram e o asociație preocupată de arhitectură și oraș, „ce aduce împreună ideile unor oameni cu valori și viziuni comune, încurajând dialogul interdisciplinar”. Bucata lor de expoziție explorează sunetele locuirii la bloc, luate individual ori suprapuse.
Vlad Odobescu: Ce experiență le propuneți vizitatorilor?
Ideilagram: Le propunem două instalații de sunet, „Vocile” și „Sunete de vecinătate”.
O membrană translucidă de jur împrejurul miezului central învăluie toate alveolele destinate experimentării. Prin această instalație –cadru, care reprezintă un filtru, vocile actorilor se aud în timp ce vizitatorii parcurg acest culoar înainte să intre în capsulele instalației.
Într-una dintre capsule, vizitatorii vor găsi 6 cilindri mari, suspendați, de pâslă, în care sunt invitați să intre și să se regăsească în anumite tipuri de sunete legate de locuire, care le trezesc amintiri sau stări contradictorii.
Cătălin Crețu: O călătorie în timp, reîntoarcerea simbolică, prin sunet, în spații de locuit uitate. În timp ce arhitectura, materialele și tehnologiile, abordările diverse și standardele s-au modificat, constatăm că fluxurile sonore au rămas aceleași, poate mai dense pe alocuri. Rememorăm stări și momente acustice vechi și mai noi într-o plimbare printr-un labirint sono-spațial.
Cum ați ajuns la această soluție?
IDG: În urma interviurilor pe care le-am luat anul trecut, am constatat că sunt câțiva actori principali, care dau formă locuințelor noastre. Anume, dezvoltatorul, administrația, arhitectul și locuitorul (sau utilizatorul, cum i se mai spune de multe ori). Dintre aceștia, locuitorul nu are ocazia de a interacționa decât foarte puțin cu actorii principali, iar vocea lui este mai degrabă pasivă. Am vrut să „dăm glas” acestor voci, ce ilustrează, fiecare, problematici, interese și aspirații diferite și să le prezentăm în paralel, sub forma unor colaje selectate din urma interviurilor. Ceea ce ne-a interest aici, a fost strict mesajul, de aceea am decis să îl desprindem complet de vreo imagine sau de alt context și să îl prezentăm doar sub formă de sunet, într-un cadru abstract.
Vecinătatea, imediată sau mai îndepărtată, umană sau care se referă la spatiul construit sau la cadrul dat de oraș, este unul dintre aspectele definitorii ale locuirii colective. Structurând rezulatele cercetării, am conturat câteva teme esențiale, pe care ne-am gândit că le putem ilustra ca binomuri, prin sunet. Astfel, sunetele sunt alese să reprezinte următoarele subiecte: periferie vs. centru (pentru relația cu orașul); izolare vs. deschidere (relațiile din cadrul ansamblului de locuințe); vechi vs. nou (spațiile comune și gestionarea lor în fondul de locuințe vechi (ante’90) și noi (post’90); dotări urbane vs dotări periurbane (diferitele tipuri de dotări ce deservesc locuințele colective); diversitate vs. segregare (cum sunt traite spațiile, prezența umană); individualitate în comunitate (relația dintre spațiul privat, personal al locuinței și spațiul comunitar, „la comun”, împărțit).
C.C.: Sunetul este parte din viața cotidiană, element al locuirii, aliat sau dușman al locatarului, motiv de bucurie sau tristețe, de meditație sau disconfort. Ne raportăm la mediul sonor ambiental locativ în funcție de educație, de profesie, de stare, de nevoia de respect pentru conlocuitor. Pentru a ipostazia vechiul, am încarnat în spațiul simbolic urme ale locuirii acustice.
Ce înseamnă pentru tine un loc bun de locuit?
IDG: Asta e o întrebare foarte personală, iar noi suntem șase în echipă! Uite trei răspunsuri:
Un loc bun de locuit pentru mine înseamnă un spațiu în care sa am loc! În care să încap eu și toate preocupările mele care par să fie mereu în curs de actualizare. Asta îl obligă să fie un spațiu flexibil, adaptabil, accesibil, luminos. Un loc la care și din care se poate ajunge ușor în cât mai multe alte locuri prietene mie.
E oricare loc căruia poți să îi zici instinctiv „acasă”. E locul acela confortabil, pe care îl simți sigur, în care dormi bine și fără griji. Casă, apartament, nu contează. E locul în care te simți bine cu tine.
E spațiul în care mă simt bine cu familia mea. În care putem să citim, să meșterim, să gătim, să ne jucăm, să ascultăm muzică, să ne primim prietenii în vizită. Din care îmi e ușor să o zbughesc în oraș, pe jos, cu bicicleta sau transportul în comun.
CC: „Este spațiul de protecție a intimității, zona curată unde pot să gândesc și să creez liber, unde liniștea îmi este neîntinată, unde spiritul poate să zburde.”
Expoziția Despre Locuire este un proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finațării.